Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, începând cu 1 ianuarie 2007, ţara noastră este obligată să aplice reglementările comunitare în domeniul securităţii sociale. Astfel, un român care lucrează legal într-una dintre ţările Uniunii Europene (UE) sau într-o regiune din Spaţiul Economic European (SEE) poate să-şi crească pensia cu ajutorul cotizaţiei plătite în statele respective.
Chiar dacă este vorba de o legislaţie unitară aplicabilă în UE sau Spaţiul Economic European, trebuie reţinut faptul că fiecare stat membru UE (plus cele asimilate, sau cu care există tratate similare celui comunitar, în domeniul securităţii sociale) are prevederi naţionale specifice în domeniul protecţiei sociale. De exemplu, vârsta limită de pensionare diferă de la stat la stat, la fel, stagiul minim de cotizaţie pentru a avea dreptul de a solicita pensia pentru limită de vârstă din alt stat, pe teritoriul căruia respectivul a lucrat în mod legal.
Vârsta legală de pensionare
În România, pensia pentru limita de varstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public. Stagiul minim de cotizare atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi este de 15 ani. Vârsta standard de pensionare este în prezent de 63 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi. La sfârşitul anului 2013 Guvernul a aprobat ca, începând din 2035, femeile să iasă la pensie la aceeaşi vârstă cu bărbaţii, adică la 65 de ani, măsura fiind luată din nevoia de a alinia legislaţia romaneasca cu legislaţia europeană.
La nivelul Uniunii Europene, tendinţa recentă este de creştere a vârstei de pensionare. Astfel, în luna aprilie 2014 Comisia Europeană a reiterat cererea adresată statelor membre ale UE de a lua măsuri pentru a creşte vârsta de pensionare ca urmare a creşterii speranţei de viaţă a populaţiei europene.
Atunci când pensionarea nu are loc simultan, în ţările în care asiguratul a lucrat, valoarea prestaţiei va fi modificată. Dacă, spre exemplu, asiguratul se pensionează într-un stat în care vârsta standard de pensionare este mai mică decât într-un alt stat în care a lucrat legal şi a cotizat, având dreptul la pensie, partea de pensie aferentă din cel de-al doilea stat va putea fi solicitată numai după împlinirea vârstei stabilite legal în acel stat.
Documentele necesare
Documentele pe care persoana îndreptăţită la pensia pentru limită de vârstă trebuie să le depună diferă de la stat la stat. De aceea, este din nou recomandabilă o informare prealabilă la casele de pensii din statele unde asiguratul a lucrat legal, în vederea obţinerii datelor despre actele necesare dosarului de pensie.
În general, ar fi vorba de următoarele acte:
– formularul de cerere E 202 (descarcă-l de aici)
– formularul E 207 (descarcă-l de aici)
– declaraţia pe propria răspundere
– copie dupa actul de identitate românesc – dacă detin dubla cetaţenie sau dacă au menţinut cetăţenia română
– carnetul de muncă original sau in copie certificată de instituţiile competente din străinatate
– livretul militar original sau in copie certificată de instituţiile competente din străinătate
– diplomă de studii original sau in copie certificată de instituţiile competente din străinătate sau adeverinţă din care să rezulte durata normală, perioada studiilor, certificarea absolvirii acestora precum şi forma de invăţământ
– adeverinţă privind sporurile şi adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv/individual de muncă.
De la data de 1 aprilie 2001 evidenţa perioadelor de asigurare în sistemul public de pensii este deţinută în format electronic, în România, de aceea documentele doveditoare de la angajatori sunt necesare numai pentru perioada de până atunci.
Unde se depun cererea şi celelalte documente doveditoare?
Regula în materie o reprezintă depunerea documentaţiei în ţara în care locuieşte asiguratul. Persoana indreptatită se adresează unei singure instituţii, cererea astfel depusă fiind valabilă pentru toate instituţiile la legislaţia cărora persoana respectivă a fost supusă. Instituţia de asigurări sociale din statul de domiciliu va transmite în celelalte state documentele necesare în vederea stabilirii drepturilor de pensie; comunicarea între instituţii este asigurată prin intermediul formularelor de legătură.
Daca persoana respectivă nu a lucrat niciodată în ţara în care domiciliază, documentaţia se depune în ţara unde a lucrat ultima dată.
În mod normal, înainte de atingerea limitei de vârstă prevăzute de lege, casa de pensii de la domiciliul asiguratului va trimite formularul tip pentru cererea de pensie. La fel, odată cu atingerea vârstei de pensionare în alte state, casele de pensii din respectivele state vor transmite formularele pentru cererea de pensie.
Calcularea pensiei
Calcularea pensiei se va realiza în două etape, pentru situaţia persoanei care a lucrat legal într-unul sau mai multe state UE.
Etapa 1: La nivel naţional
Drepturile de pensie se acordă cu respectarea prevederilor regulamentelor comunitare şi ale legislaţiilor naţionale în vigoare în materie de pensii. Aceasta este aşa-numita „prestaţie autonomă” şi depinde de la stat la stat, în funcţie de vârsta limită de pensionare (aşa cum am arătat mai sus) şi stagiile minime de cotizare. Perioadele minime de cotizare diferă de la stat la stat, însă la calculul pensiei se va ţine seama de toate perioadele de asigurare realizate în alte state membre ale UE, deci şi în România.
Etapa 2: La nivel european
Drepturile de pensie se acordă potrivit principiului pro rata temporis, proporţional cu perioadele de asigurare realizate în fiecare stat. Fiecare stat va acorda câte o pensie potrivit perioadelor de asigurare realizate potrivit propriei legislaţii.
Fiecare ţară cumulează perioadele de cotizare din toate ţările şi calculează ce pensie aţi primi dacă toate contribuţiile ar fi fost vărsate în sistemul său de pensii publice.
Valoarea rezultată se ajustează pentru a reflecta durata efectivă a perioadelor de cotizare din ţara respectivă, „prestaţia pro-rata”.
Cele două valori sunt comparate, iar beneficiarul va primi prestaţia care are valoarea mai mare.
Alte aspecte
Legislaţia în materie
România aplică prevederile regulamentelor comunitare în domeniul coordonării sistemelor de securitate socială, şi anume Regulamentul (CEE) nr. 1408/1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială lucrătorilor salariaţi, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor lor care se deplasează în interiorul comunităţii şi Regulamentul nr.574/1972 care stabileşte modalităţiile de aplicare a Regulamentului nr.1408/71.
Începând cu 01.05.2010 a intrat in vigoare Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială modificată şi completată prin Regulamentul (CE) nr. 988/2009 si Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004.
În România se aplică Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, precum şi Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare.
În ce state se aplică pensia comunitară?
Regulamentele vizează cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene si ale Spaţiului Economic European, după cum urmează: Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria, plus Islanda, Norvegia, Liechstenstein, Elveţia.
Există şi câteva state cu care România are incheiate acorduri bilaterale pe modelul regulamentelor comunitare: Macedonia, Turcia, Coreea de Sud, Republica Moldova, Canada şi Israel.
În celelalte state, pensia se acordă potrivit legislaţiei sistemului unitar de pensii publice din România, fără a se putea valorifica perioadele de asigurare realizate pe teritoriul respectivelor state.
Plata pensiei
Pentru efectuarea plăţii pensiei, se disting două situaţii:
a. dacă beneficiarul locuieşte în România sau oricare stat UE sau SEE, statele care plătesc pensia transferă sumele datorate într-un cont bancar din ţara de reşedinţă. Începând cu anul 2008, beneficiarii sistemului public de pensii din Romania stabiliţi in străinătate pot primi pensia pe teritoriul statului de domiciliu, Casa Naţională de Pensii Publice asigurând plata pensiilor prin Citibank Europe plc., Dublin – sucursala România.
Procedura de transfer a drepturilor de pensie in strainatate presupune următoarele:
1. deschiderea unui cont la orice bancă de pe teritoriul statului de domiciliu (nu este necesară deschiderea contului la o bancă apartinând Grupului Citi, dar această optiune poate conduce la achitarea unor taxe de transfer bancar mai reduse);
2. comunicarea detaliilor bancare (adresa completă a beneficiarului, denumirea si adresa băncii beneficiarului, codul SWIFT/BIC al băncii beneficiarului, acolo unde e cazul, precum şi numărul de cont internaţional bancar) către instituţia plătitoare (casa teritorială de pensii in evidenţa căreia se află dosarul de pensie) prin intermediul declaraţiei de transfer.
Declaraţia de transfer in străinătate a drepturilor cuvenite beneficiarilor sistemului public de pensii, insoţită de documentul care confirmă detaliile bancare şi de copia actului de identitate al titularului care atestă domiciliul său actual se pot depune direct de catre titularul drepturilor sau prin mandatar desemnat cu procură specială în acest sens, la sediul casei teritoriale de pensii in a cărei evidenţă se află dosarul de pensie. De asemenea, aceste documente pot fi expediate cu poşta, la sediul casei teritoriale de pensii sau prin e-mail (scanate) transmise la adresa electronică oficială a casei teritoriale de pensii, postată de instituţia menţionată pe site-ul acesteia.
b. dacă beneficiarul locuieşte în afara UE, există posibilitatea deschiderii unui cont bancar în fiecare dintre statele care plătesc pensia cuvenită.
Pensia de invaliditate şi pensia de urmaş
În materialul prezentat aici s-a avut în vedere situaţia pensiei comunitare pentru limită de vârsta, în sistemul public. În mare, regulile pentru acest tip de pensie se aplică şi pensiilor de invaliditate şi a celor de urmaş.
Totuşi, pentru pensia de invaliditate trebuie să se ţină seama de faptul că fiecare ţară, în care asiguratul a lucrat legal, poate solicita propria examinare a dosarului de invaliditate / pierdere a capacităţii de muncă, iar rezultatele să nu fie unitare. În timp ce un stat ar putea să facă încadrarea într-un grad de invaliditate, alt stat ar putea decide încadrarea în alt grad sau chiar să îl declare apt de muncă.
În ceea ce priveşte pensia de urmaş, trebuie menţionat că nu în toate statele UE există această formă de pensie, în consecinţă, trebuie ca soţul supravieţuitor să se intereseze în prealabil dacă în legislaţia ţării respective există instituţia pensiei de urmaş.
Adrese utile
Pentru obţinerea informaţiilor cât mai precise, pe acest site al Comisiei Europene pot fi găsite adresele tuturor caselor de pensii din statele membre UE şi SEE, precum şi numerele de telefon şi adrese de e-mail.
Vezi și:
