Povestea românului orfan, care a reușit să facă bani de pe urma femeilor trecute de prima tinerețe în Marea Britanie este una de-a dreptul fascinantă. Jurnaliștii de la Evenimentul Zilei au prezentat astăzi această poveste care pare mai degrabă desprinsă din filme decât din viața reală.
Nicu are 24 de ani. Şi-a trăit toată copilăria în centre de plasament, după ce mama l-a abandonat laolaltă cu fraţii lui. A trăit cea mai neagră parte din viaţa lui între zidurile orfelinatelor. Cînd a împlinit 18 ani s-a trezit singur, dincolo de poarta ultimului centru de plasament, din Victoria. În faţa lui era lumea largă. A plecat unde a văzut cu ochii şi a învăţat să trăiască prin propriile puteri.
A dormit în parcuri, sub cerul liber, a suferit de foame şi frig, a făcut şi puţină puşcărie şi a încercat drogurile, fără să cadă în patima lor. Avea însă un plan la care n-a renunţat: să fie îmbrăcat curat, să poarte pantofi buni şi să-i ajute şi pe alţii. A aflat apoi vă poţi face bani frumoşi de pe urma femeilor bogate. S-a declarat gigolo şi a reuşit. În Anglia, a primit pentru serviciile lui, parţiale sau complete, între 400 şi 1000 de lire sterline, spune el. Ba chiar, cîteva femei cu stare i-au oferit şi cîte 3.000 de lire.
„Copiii mai mari ne băteau“
„M-am născut pe data de 10 decembrie 1991 la Braşov. Mama mea locuia într-un sat din Alba, iar pentru că tatăl nostru bun o tot bătea a trebuit să plece de acasă. A venit la Braşov cu trei copii. Ne-a dat însă, pe mine şi pe fraţii mei, la o casă de copii pentru că nu ne mai putea purta de grijă. Eu aveam 4 ani, iar fraţii mei 5 şi 6 ani. Am ajuns întîi la Casa Prieteniei din Codlea, unde am stat doar cîteva luni, iar de acolo ne-au dus la un centru unde copiii mai mari ne băteau şi se pişau pe noi cînd dormeam…Cînd mergeam la grădiniţă adormeam în băncuţă şi făceam pe mine… Măcar, am avut noroc că pe noi trei nu ne-au seperat“, povesteşte Nicu Mailat ceea ce-şi aminteşte din copilăria chinuită. Mama lor nu a mai luat vreodată legătura cu ei şi nici nu s-a interesat de soarta lor, iar după doi ani a fost decăzută din drepturile părinteşti. Nici tatăl nu s-a mai arătat. Nicu nici nu şi-l aminteşte. „Pe tatăl meu nu-l cunosc“, spune Nicu.
A fugit din centru o singură dată, pe cînd avea 15 ani, împreună cu fratele lui mai mare. Voia să-şi caute bunica despre care aflaseră că locuieşte într-un sat din Alba. “Am sărit gardul desculţi şi am urcat într-un tren…“, povesteşte Nicu. Au găsit-o pe bunică, au plîns împreună, dar nu puteau rămîne cu ea, pentru că era bătrînă şi bolnavă. S-au întors la singurul loc care le era “acasă“.
Theresa May dă asigurări imigranților care deja se află în Marea Britanie: Le vom garanta drepturile
Aventuri romanţate prin Europa
De la Braşov a plecat la Arad unde a lucrat o singură zi la o stînă. Şi-a dat seamă că nu-i prea place munca la oi. „Am văzut atunci că sînt doar 10 kilometri pînă în Ungaria şi mi-am zis că îi pot face pe jos“, continuă aventura. A trecut graniţa tîrîş, pe coate. „Nu aveam niciun document, decît foaia aceea de ieşire de la centrul de plasament. Am trecut ilegal şi am ajuns într-un sat. Am mîncat frunze de prun pentru că nu am găsit altceva“. A lucrat la o fermă de pepeni dintr-un sat unguresc, iar cu banii strînşi s-a întors în ţară, pe aceeaşi potecă, şi-a făcut acte şi şi-a cumpărat bilet de autocar pînă la Berlin. „Am simţit eu că acolo e norocul meu. Am început cu strînsul de bidoane de plastic pentru că am văzut că şi alţi oameni săraci strîng asta şi primesc bani. M-am dus apoi din restaurant în restaurant să caut de lucru. Un vietnamez mi-a cerut să îi spun povestea mea şi a început să plîngă. Din acel moment a devenit ca tatăl meu. M-a sfătuit să învăţ limba germană şi să fac un curs de barman-ospătar. Dar nu mi-a plăcut foarte mult munca. Am aflat de la nişte amici că poţi face bani cu femei…şi am zis să încerc şi eu“.
Viaţă de gigolo
Ca să facă bani de pe urma femeilor Nicu a ales Anglia. „Pentru că acolo sînt multe femei trecute de prima tinereţe care caută băieţi tineri aşa ca mine“, spune el rîzînd. A pus un anunţ pe un site „de specialitate“ şi femeile au început să-l caute. „Unele, mai în vîrstă, doreau doar compania mea, să le însoţesc la restaurant, la film, la teatru… altele voiau servicii complete“, mai spune el. Se laudă că a primit de la 400 de lire sterline pînă la 1.000 lire, dar că au fost şi femei bogate care i-au rasplătit serviciile şi cu 3.000 de lire.
Cu noua lui “meserie“ a călătorit prin aproape toată Europa, mai puţin în Est. În final s-a instalat în Insulele Canare, în Tenerife. Aici a cunoscut-o pe Cristina, o tînără româncă, de care s-a îndrăgostit nebuneşte. “Pe Cristina am întîlnit-o pe 1 ianuarie anul acesta, de Revelion. La început am crezut că o să stau cu ea tot pentru bani, dar m-am înşelat. Pe ea o iubesc. Mi-am tatuat şi numele ei pe braţ. Trandafirul ăsta este tot ea. Ea mă înţelege cel mai bine şi de cînd sînt cu ea nu am mai făcut prostii. Ea mi-a schimbat viziunea despre viaţă“, spune Nicu zîmbind.
“Unui copil trebuie să-i dau iubire“
Recunoaşte că a făcut greşeli A stat o lună la puşcărie, în Berlin, pentru vătămare corporală, după ce a bătut un olandez la care stătea cu chirie. A şi furat: batoane energizante şi o pereche de şosete din bagajele unor biciclişti, în trenurile unde călătorea fără bilet. Este însă mîndru că şi-a putut ajuta fraţii să se descurce pe cont propriu. „Fraţii mei sînt acum foarte bine. Au casa lor, în Germania amîndoi, iar unul este căsătorit şi are un copil“. Mama lor locuieşte acum cu unul dintre fraţi, în Germania. “Eu nu o judec, pentru că ea mi-a dat viaţă şi poate că în sinea ei mă iubeşte“, crede Nicu. Cel mai mult regretă că n-a avut mamă cînd era copil: “Să mă ducă la culcare, să rîdem cu toţii cu poftă…să mă dea în leagăn…adică o copilărie… Asta regret cel mai mult“. „Nu vreau să fac un copil aiurea, ci doar dacă am ce-i oferi, pentru că un copil nu e o jucărie. Dacă tu îi dai educaţia pe stradă, o să fie un golan. Trebuie să-i dai iubire“.
Visele şi regretele lui Nicu
Dacă ar putea da timpul înapoi spune că şi-ar fi dorit să fie pompier, să salveze oameni. Dar acum e prea tîrziu pentru că are doar şapte clase. Totuşi, a învăţat ceva engleză şi se descurcă şi în spaniolă şi germană. Are şi un vis: a vorbit cu Cristina şi şi-ar dori să se mute amîndoi înapoi în România şi să-şi facă o fermă de animale unde să angajeze doar tineri care pleacă din centrele de plasament şi nu ştiu încotro s-o apuce. „Să aibă camera lor, curată, o femeie care să le facă de mîncare…“, visează fostul gigolo. Are şi un sfat pentru cei care ies pe poarta centrelor de plasament la 18 ani: “Le spun să fie puternici din prima clipă de cînd au păşit afară pentru că îi aşteaptă multe încercări. Să-şi caute un loc de muncă, nu să ceară statului, că nu îţi dă nimeni nimic. Trebuie să VREI“.
