Ambasada României la Berlin a publicat un material despre principalele prevederi ale legislației germane din domeniul muncii care trebuie cunoscute de lucrătorii români în contextul pandemiei COVID-19.
Angajatorul este obligat să plătească salariile tuturor angajaților care sunt apți de muncă și sunt pregătiți pentru muncă. Dacă problema angajatorului este una operațională (în cazul de față legată de COVID-19 – nu deține suficient personal / nu deține suficientă materie primă, etc.) fiind obligat să întrerupă activitatea temporar, angajații au dreptul de a-și primi salariile chiar dacă nu au lucrat deoarece și-au pus la dispoziția angajatorului forța de muncă. În situațiile în care nici angajații, nici angajatorii nu sunt responsabili pentru încetarea lucrului, prin contractele de muncă individuale / contractele de muncă colective se pot stabili și alte prevederi.
În cazul în care o întreprindere angajatoare este obligată să își restrângă activitatea / să își închidă activitatea ca urmare a unor situații extraordinare (cum ar fi pandemia COVID-19) – aceasta are dreptul să solicite indemnizația pentru un program de muncă diminuat.
Companiile care doresc să beneficieze de acest tip de indemnizație trebuie să întocmească și să transmită un raport la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă care realizează analiza documentelor pentru a se stabili dacă toate condițiile impuse de lege sunt întrunite.
Acest tip de indemnizație poate fi acordat pentru o perioadă de până la 12 luni. Cuantumul acestui tip de indemnizație este același cu cel al indemnizației pentru șomaj adică 67% sau 60% din diferența dintre salariul net care ar fi fost plătit fără diminuarea muncii și salariul net primit efectiv.
Dacă un angajat nu se poate prezenta la locul de muncă fiind infectat cu COVID-19 (fiind deci BOLNAV) va primi salariul integral de la angajator timp de 6 săptămâni (Atenție !!! este obligatoriu să existe un certificatul medical și/sau un document eliberat de autoritățile de sănătate publică). În cazul în care boala persistă și după cele 6 săptămâni, din a 7-a săptămână, persoana este îndreptățită să primească, dacă îndeplinește anumite condiții, o indemnizație de boală de la Casa de Asigurări de Sănătate.
În cazul în care angajatul, ca urmare a unor măsuri implementate de autorități, nu își mai poate desfășura activitatea (exemplu: măsura de carantină, interdicția de a lucra) are dreptul de a fi remunerat în continuare de către angajator. Această perioadă în care angajatul va primi în continuare salariul depinde de particularitățile fiecărui caz (maximum 6 săptămâni). În situațiile în care prevederile legale menționate mai sus nu sunt aplicabile – acestea fiind – de exemplu – excluse prin normele contractelor colective de muncă – se poate aplica plata unei compensații în baza normelor de dreptul public.
Persoanele care se află în izolare – ca urmare a măsurilor luate de autoritățile sanitare – fiind suspectate de a fi infectate cu o boală contagioasă – suferind o pierdere a veniturilor – primesc sume compensatorii conform legii privind protecția împotriva infecțiilor. Calculul acestor sume compensatorii au la bază sumele pierdute ca urmare a imposibilității de a lucra. În primele 6 săptămâni sunt primite în totalitate sumele care ar fi fost primite dacă persoana nu s-ar fi aflat în situația respectivă. Începând cu săptămâna a 7-a se plătește suma aferentă concediului medical. Angajații primesc de la angajator compensația în cuantumului sumei nete a salariului, pe perioada izolării, pentru o perioadă maximă de 6 săptămâni. Suma plătită va fi rambursată angajatorului, la cererea acestuia, de către statul german. După 6 săptămâni statul german va continua să plătească angajatului aceleași sume care ar fi considerate concediu medical. Persoanele bolnave nu se încadrează în această schemă de plată deoarece sunt persoane bolnave, nu persoane izolate.
Dacă situația firmei angajatoare este gravă, activitatea fiindu-i afectată din cauza lipsei de personal (în cazul de față deoarece mulți angajați sunt infectați cu COVID-19) angajatorul poate solicita angajaților să efectueze ore suplimentare. În cazul în care nu există prevederi speciale stipulate în contractul individual / contractul colectiv de muncă cu privire la plata orelor suplimentare, angajatul poate să solicite remunerația de bază. Pentru a fi plătite orele suplimentare trebuie ca acestea să fie solicitate și aprobate de către angajator. Atenție!!! Angajatorul nu are dreptul de a trimite angajatul acasă din cauza pandemiei COVID-19 și să îi contabilizeze ore în minus în contul orelor de muncă (ore care apoi vor trebui recuperate).
Dacă unitatea de învățământ este închisă, părinții trebuie să încerce să găsească soluții alternative pentru a lăsa copiii în grija unui adult (exemplu: părinții / bunicii unui coleg de școală). În situația în care părinții nu găsesc nicio alternativă, părintele are dreptul de a nu se prezenta la locul de muncă, deoarece există un impediment real – minorul / minorii nu pot fi lăsați nesupravegheați. În această situație specială lucrătorul este eliberat de obligația esențială de a lucra și nu poate fi obligat să intre în concediu.
Trebuie însă subliniat următorul aspect: în cazul în care angajatul refuză să lucreze argumentat, invocând motive personale, continuare plății salariului se poate face numai dacă sunt îndeplinite anumite condiții stricte stipulate în normele de drept german. În cazul în care angajatul intră în concediu, va fi remunerat conform normelor de drept ce reglementează plata salariului în timpul concediului. În situația particulară în care ne aflăm în prezent (pandemia COVID-19) Ministerul Federal al Muncii și Afacerilor Sociale din Germania a făcut un apel către toți angajatorii să identifice / să fie de acord cu aplicarea unor soluții pragmatice: munca la domiciliu, tele-munca, folosirea zilelor de concediu de odihnă ale angajaților, etc. care să ajute /să susțină familiile angajaților dar și activitatea / interesele angajatorilor.
În cazul în care un angajat nu reușește să se prezinte la locul de muncă din cauza unor măsuri care afectează traficul normal (de exemplu – sistarea transportului în comun; existența unei interdicții de a pătrunde într-o anumită zonă) și prin urmare nu poate lucra – angajatul nu are dreptul legal de a-și primi în continuare salariul pentru că angajatul suportă riscul asociat transportului de la locuință la locul de muncă. În această situație cea mai bună abordare este o discuție directă angajat / angajator.
În condițiile în care există colegi de muncă care sunt diagnosticați cu COVID-19 autoritatea de sănătate publică din zona respectivă este cea în măsură să gestioneze situația. Aceasta deschide o procedură de clarificare a situației și stabilește dacă firma angajatoare trebuie sau nu închisă. În acest context firma angajatoare poate lua propriile măsuri de precauție
Nu există o prevedere legală care îl poate obliga pe angajator să accepte munca la domiciliu a angajatului. Un astfel de aranjament poate fi stabilit, de comun acord, de către angajator și angajat. Această opțiune a muncii la domiciliu mai poate fi inclusă în prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură
În conformitate cu prevederile legislative referitoare la sănătate și siguranță în muncă – angajatorul este obligat să evalueze riscurile care pot conduce la îmbolnăvirea angajatului la locul de muncă și să stabilească măsuri pentru combaterea acestora. În situația unei pandemii este posibil ca angajatorul să trebuiască să identifice și să implementeze anumite măsuri din sfera planului de protecție civilă în caz de pandemie. Când un angajat lucrează într-un domeniu specific, fiind expus la viruși și bacterii acest lucru trebuie inclus în analiza riscurilor la locul de muncă. Angajatorul trebuie să inițieze și să implementeze măsuri de protecție pentru angajații săi în funcție de pericolele identificate. Măsurile pot fi tehnice și / sau organizaționale: separarea personalului care lucrează, limitarea numărului de angajați. Dacă există un anumit grad de risc, angajatorul trebuie să pună la dispoziția angajaților echipament de protecție cum ar fi mănuși, măști, etc. Angajatul trebuie să fie instruit individual cu privire la posibilele pericole.
În cazul în care prevederile legislative din domeniile muncii și socialului nu sunt respectate – lucrătorii români care sunt angajați ai firmelor din Germania trebuie să se autorităților enumerate mai jos.
ATENȚIE !!! Este important ca sesizările / plângerile / acțiunile în instanța de jucată / etc. să fie depuse la autoritățile germane ÎNAINTE de întoarcerea în România deoarece în legislația germană termenele de decădere sunt scurte. De asemenea este recomandabil ca lucrătorii care depun sesizări / cereri / plângeri / etc. să menționeze autorităților germane faptul că se întorc în România – specificând datele de contact (adresă poștală, adresă e-mail, telefon).
ATENȚIE !!! Germania este un stat federal. Organizarea locală a autorităților este diferită de la un land la altul. Pentru informații suplimentare legate de autoritățile cu competențe în domeniile muncii și socialului vă puteți adresa biroului atașatului pe probleme de muncă și sociale din cadrul Ambasadei României în RF Germania.
ATENȚIE !!! Este important ca lucrătorii români ca muncesc în Germania SĂ NU SEMNEZE DOCUMENTE ALE CĂROR CONȚINUT NU ÎL ÎNȚELEG !!! Solicitați informații detaliate angajatorului, solicitați ajutor colegilor care vorbesc limba germană !!!
Instanțele pentru dreptul muncii numite Arbeitsgericht. Demersurile efectuate în cadrul instanței de judecată pentru dreptul muncii sunt gratuite, în urma discuțiilor purtate la momentul depunerii cererii este posibil ca, dacă sunt îndeplinite anumite condiții, petenții au dreptul la un avocat și un traducător din oficiu (gratuit). Solicitările pentru valorificarea drepturilor care se depun la Arbeitsgericht vizează multiple probleme legate de aplicarea normele de dreptul muncii: concedierea cu/fără preaviz; recuperarea salariilor restante; recuperarea sumelor reprezentând ore suplimentare neremunerate; recuperarea sumelor aferente concediilor de odihnă / concediilor medicale; etc.
Autoritatea germană care se ocupă cu combaterea muncii fără forme legale – Finanzkontrolle Schwartzabeit Hauptzollamt. Este important ca toți lucrătorii cărora nu le sunt respectate drepturile – nefiindu-le întocmite contracte de muncă – să depună o plângere la FKS împotriva angajatorului neserios.
Atenție !!! Sumele neplătite de angajator aferente salariilor (orelor suplimentare, concediilor, etc.) nu pot fi recuperate de FKS.
FKS are competență în sensul în care prin neplata salariului angajatorul nu a achitat nici taxele şi impozitele aferente acestuia către statul german – cercetarea acestor nereguli intrând în atribuţiile FKS.
Agenția Federală pentru Ocuparea Forței de Muncă – Bundesagentur fur Arbeit. Există birouri BA în aproape toate localitățile Germaniei (inclusiv agențiile de tip JobCenter care oferă servicii integrate).
Autorităților locale de sănătate publică – Gesundheitsamt. Orice localitate din Germania are un astfel de birou (în localitățile mai mici birourile Gesundheitsamt se află în cadrul primăriilor).
Caselede Asigurări de Sănătate – Krankenkasse . În Germania există peste 200 de case de asigurări de sănătate. Fiecare persoană trebuie să se adreseze asiguratorului său.
