O șoferiță româncă de TIR face curse în Italia și nu a mai dat pe acasă de 6 săptămâni, de frică să nu își infecteze familia. Ana a povestit prin ce trece de când s-a declanșat în Europa epidemia de coronavirus, a transmis joi 26 martie, publicația iberică cope.es. .
Ana este o șeforiță româncă de TIR care trăiește și lucrează de 20 de ani în Spania, locuind la Talavera împreună cu familia ei. Dan, soțul ei, îi e coleg de echipaj. Cei doi fac de o lună și jumătate drumuri cu marfă în Italia, țara cu cel mai mare număr de infectați cu coronavirus din lume.
Ana și soțul ei nu s-au mai întors la casa lor din Talavera de o lună și jumătate de frică să nu își infecteze cei doi copii și nepotul care locuiesc în casa familiei. “Ne este frică, pentru că suntem pe stradă și am petrecut mult timp în Italia, nu cred că suntem infectați, dar nu știi niciodată. Pentru a nu îi pune în pericol, nu mai trăim acasă. Îmi pasă foarte mult de copiii mei, în special de fiica mea, care este asistentă medicală și are o inimă imensă, spune că vrea să ajute oamenii, dar sunt foarte speriată”, a declarat Ana pentru cope.es.
Fiica ei, Delia, lucrează într-o Casă de îngrijire medicală din Talavera de la Reina, iar de joi a început să lucreze la Spitalul Nuestra Señora del Prado, conștientă de necesitatea personalului din acest centru spitalicesc.
Șoferița de origine română, care trăiește în Spania de mai bine de 20 de ani, susține că este bine, dar foarte obosită: “Sunt bine acum, e multă muncă, nu avem program și tot conducem noaptea și dormim în timpul zilei, dar cineva trebuie să aducă mâncare, pentru că altfel am muri de foame.”
Ana a povestit că e tot mai dificil să găsească un loc unde să se spele, că majoritatea stațiilor de combustibili s-au închis, la fel și hotelurile. Iar ea și soțul ei își vor închiria o casă în apropiere de sediul firmei pentru care conduc, pentru că nu mai găsesc altă variantă de cazare.
Românca a vorbit și despre firca din țările pe care le-a tranzitat: “Foarte puțini oameni sunt văzuți pe stradă și toată lumea merge cu mască, dar în zonele industriale, munca continuă normal.”
Ana numără zilele și așteaptă ca toate acestea să se fi terminat și să poată pleca acasă să-și îmbrățișeze familia.
