Sa facem cunoscut un nume. FLORIN COTARCEA. Toti cunosc vestita sculptura in piatra ce se afla in Cazanele Dunarii, dar putini cunosc cine a facut-o. Toate ziarele scriu despre finantatorul acestei imense sculpturi , Constantin Dragan, dar nimeni nu spune despre cel care a facut prima schita pe foaie si apoi a muncit 10 ani la aceasta statuie.
El se numeste Florin Cotarcea si este contemporan cu noi. Florin a vindut machete in miniatura cu vestita statuie , dar sutele de turisti care au cumparat aceste machete , habar nu au ca in spatele lor se afla cel care a gandit si construit gigantica statuie.Acum, Florin lucreaza in Germania ca montator schele metalice. Hai sa dam Cezarului ce este al Cezarului si sa il facem cunoscut. In general, in lumea artei, nu finantatorii raman in istorie, ci sculptorii. Va rog share, si poate vom reusi, macar atunci cand se scrie un articol in presa despre aceasta statuie sa-i fie mentionat numele.
Ei sunt cei 10 alpinisti care au lucrat la realizarea sculpturii: Gheorghe Predoni, Ion Predoni, Robert Torok, Petre Negoitescu, Mircea Furlan, Marian Bebe Pastiu, Pavel Boroanca, Dorin Baleanu, Petre Nitu si Ion Cristinel Kiss, alaturi de “tatal” lor, sculptorul Florin Cotarcea, de mecanicul Rudolf Cocic, “bunicul”, si de paznicul Petre Rosu, au dat viata unui colos de piatra impresionant.
Chipul regelui dac Decebal este un basorelief înalt de 55 m,[1] aflat pe malul stâncos al Dunării, între localitățile Eșelnița și Dubova, în apropiere de orașul Orșova, România. Basorelieful îl reprezintă pe Decebal, ultimul rege al Daciei, și este sculptat într-o stâncă. Este cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa. Omul de afaceri și istoricul amator protocronist Iosif Constantin Drăgan a fost cel care a promovat și finanțat ideea acestei lucrări efectuate în perioada 1994 – 2004.
În comparație cu sculpturile realizate pe Muntele Rushmore, a căror realizare a durat timp de 14 ani (1927-1941), la acel proiect lucrând peste 300 de sculptori-alpiniști, chipul regelui Decebal s-a desfășurat pe timp de zece ani și 12 persoane au lucrat la realizarea lui.
Executarea acestei lucrări s-a desfășurat sub conducerea sculptorului român Florin Cotarcea, ea realizându-se în ciuda pericolului reprezentat de înălțimi, căldură și vipere. Pe pontonul din golful făcut de Râul Mraconia, unde se află această cea mai mare sculptură în piatră din Europa, se poate ajunge doar pe apă, cu barca. Pentru modelarea stâncii s-a folosit peste o tonă de dinamită.
Executarea lucrării a început în vara anului 1994, cu defrișarea copacilor care împădureau stânca. Apoi s-a trecut la curățarea rocilor, a stâncilor masive care puneau în pericol viața oamenilor. Nu s-au putut folosi nici un fel de utilaje grele, toate uneltele de lucru fiind transportate cu barca și cu saci de 40-50 de kilograme în spinare.
Legătura cu pontonul a fost asigurată prin două stații de emisie-recepție. De la baza stâncii până la schelă, alpiniștii-sculptori trebuia să se cațere timp de o jumătate de oră. S-a lucrat în două ture de câte 6 ore: de la 7,30 la 13,30 și de la 13,30 până la 19,30. Lucrările s-au desfășurat în perioada martie-octombrie a fiecărui an. O operațiune la fel de grea și riscantă a fost cea de manevrare a schelelor.
Uneltele de lucru folosite de către sculptorii-alpiniști au fost cele clasice: ciocanul pneumatic, șpițul și barosul. În perioada de vară, stânca se încingea la soare, făcând condițiile de lucru aproape insuportabile.
Din cauza acestor condiții dificile de lucru au avut loc și câteva accidente. O echipă de cinci persoane care lucra pe schelă a căzut în gol câțiva metri, ca urmare a smulgerii a două pitoane de susținere de pe cablul de susținere montat de jur-împrejurul stâncii. Din fericire, alpiniștii nu au suferit răni grave. De asemenea, unul dintre alpiniști a fost mușcat de o viperă ascunsă într-un punct de susținere, dar i s-a injectat imediat un ser antiviperin.
Ca urmare a trepidațiilor, dar și a stâncii care începea să se macine, nasul lui Decebal (care avea o înălțime de șapte metri) s-a fisurat și era în pericol să se desprindă și să cadă. S-a renunțat la acel bloc imens de piatră, o parte mare din nasul lui Decebal fiind dinamitat, pentru mai multă siguranță. Nasul regelui a fost remodelat și întărit cu armătură de fier și ciment.
Construcția chipului lui Decebal a fost finalizată în anul 2004.
