Tot mai multe românce care au muncit ca badante în Italia se întreabă ce pensie vor primi după ani întregi de sacrificii și muncă grea. La vârsta pensionării, cele care au lucrat legal pot solicita pensia corespunzătoare contribuțiilor achitate la statul italian. Însă, există anumite condiții și pași legali pe care trebuie să îi respecte pentru a beneficia de suma maximă posibilă.
Un număr mare de românce au ales să muncească în Italia ca badante, având grijă de persoane în vârstă, de multe ori în condiții solicitante. Dacă au fost angajate legal, indiferent că au avut contracte full-time sau part-time, pot beneficia de pensie la atingerea vârstei legale de pensionare. Institutul Național de Previdență Socială (INPS) din Italia calculează pensia în funcție de anii lucrați și contribuțiile plătite.
În medie, o româncă ce a muncit 20 de ani ca badantă poate primi o pensie de aproximativ 500 de euro pe lună. Este important de menționat că, în perioada depunerii dosarului de pensionare, menținerea rezidenței în Italia poate facilita procesul. De asemenea, femeile care s-au întors în România trebuie să își depună dosarul la Casa de Pensii din județul de domiciliu.
Pașii esențiali pentru obținerea pensiei
Orice persoană care a muncit legal în Italia are dreptul să solicite pensie, însă trebuie să respecte anumite etape administrative. Dacă românca locuiește încă în Italia, cererea și dosarul de pensionare trebuie depuse acolo. În cazul în care a revenit în România, documentele trebuie înaintate Casei de Pensii locale.Femeile care au muncit ca badante timp de decenii spun că pensia pe care o primesc nu reflectă munca și sacrificiile făcute. Orele lungi petrecute în slujba celor aflați în nevoie și timpul departe de familie nu sunt recompensate pe măsura efortului depus.
O îngrijitoare angajată care nu este în regim de conviețuire poate fi angajat și 24 de ore pe săptămână. Acest număr de ore nu se poate aplica pentru îngrijitoarele angajate în regim de coabitare. De altfel, în acest caz, angajarea pentru mai puțin de 54 de ore pe săptămână are semne de ilegalitate. Angajatorul plătește trimestrial contribuțiile la asigurările sociale pentru îngrijitoare. Aceasta este singura obligație a angajatorului.
Iar valoarea contribuțiilor este determinată tocmai de orele de muncă pe care le desfășoară îngrijitoarea. În regimul de non-conviețuire, adică atunci când îngrijitoarea merge la serviciu pentru cele 24 de ore convenite și apoi se întoarce la domiciliul ei, primind un salariu orar și nu salariul lunar clasic, un an de contribuții valorează în jur de 10 euro. Înseamnă că 5 ani de muncă produc doar o pensie de 50 de euro pe lună, care devine circa 100 cu 10 ani și 200 cu 20 de ani de muncă. Mai mult decat dublu primesc cele care lucreaza in regim de coabitare.
Chiar și în sectorul domestic se aplică aceleași reguli ca și în alte sectoare și, prin urmare, pensia pentru limită de vârstă este centrată pe vârsta de 67 de ani și 20 de ani de contribuții plătite. Iar din calculele făcute mai sus, dacă îngrijitoarea lucrează 20 de ani în regim de conviețuire, la 54 de ore pe săptămână, munca ei valorează în jur de 20 de euro pe an pensie sau ceva mai mult. Mai mult sau mai puțin 110 euro la fiecare 5 ani și deci o pensie în jur de 440 euro după 20 de ani de muncă. Pentru a ajunge la o pensie de 600 de euro, un îngrijitor trebuie să lucreze cel puțin 32 sau 33 de ani și mai ales să fie angajat 54 de ore pe săptămână, informează proiezionidiborsa.it.
Cum sunt recunoscute anii de muncă din străinătate?
Românii care au lucrat în străinătate beneficiază de principiul echivalenței perioadelor de muncă, ceea ce înseamnă că anii lucrați în Italia sau în alte țări europene se adaugă celor din România pentru stabilirea pensiei. De exemplu, dacă o persoană a muncit 10 ani în Italia și 15 în România, aceste perioade vor fi cumulate pentru stabilirea dreptului la pensie.
Beneficiarii pot solicita recalcularea pensiei pentru a primi cea mai avantajoasă variantă: fie conform regulilor europene, fie pe baza sistemului național. Plata pensiei poate fi realizată atât în România, cât și în Italia, în funcție de alegerea beneficiarului.
Sacrificii mari, pensii mici
Pentru multe românce, munca de badantă a însemnat ani de muncă epuizantă, departe de cei dragi, însă pensia primită la final nu reflectă sacrificiul făcut. Femeile care au îngrijit vârstnici și au lucrat fără zile libere ajung să primească o sumă modestă, care de multe ori nu le asigură un trai decent.
Această realitate ridică semne de întrebare cu privire la drepturile și protecția muncitorilor români din străinătate. Tot mai multe voci cer schimbări în legislație pentru ca munca depusă de badante și alți lucrători emigranți să fie mai bine recompensată la pensionare
