Mărioara Costea locuiește în Năsăud unde lucrează într-un centru pentru copii care suferă de autism și alte patologii cognitive, dar de circa două luni se află în Italia pentru a înlocui o prietenă din țară. Prietena Mărioarei, Savinca Moldovan, lucrează ca „badantă” pentru consilierul comunal din Alessandria, Paolo Berta, însă în luna februarie a acestui an a fost nevoită să se supună unei intervenții chirurgicale. În urma acestei operații, medicii i-au prescris Savincăi o perioadă de odihnă, iar ea a decis să o petreacă în România, alături de familia ei, transmite publicația locală italiană Radio Gold.
Cea care a venit să o înlocuiască așadar este Mărioara. Deși perioada pentru care trebuia să o înlocuiască era de numai o lună, pandemia, după cum bine știm cu toții, a dat planurile tuturor peste cap. Acum Mărioara a rămas blocată în Italia și riscă să piardă locul de muncă din România, în timp ce Savinca riscă același lucru cu locul ei de îngrijitoare din Italia. Toate astea în ciuda faptului că Mărioara și consilierul municipal au apelat la toate instituțiile competente pentru a le ajuta pe cele două femei să se întoarcă fiecare la locul ei de muncă. Din acest motiv, Mărioara și Paolo Berta au decis să publice scrisoare deschisă de mai jos pentru a face un apel către autorități în acest sens, explicând de asemenea situația lor în detaliu.
„Locuiesc în Năsăud, România, și lucrez într-un centru pentru copiii cu autism și alte patologii cognitive severe, o muncă pe care o iubesc și de care mă aflu departe în mod forțat, ca urmare a situației de urgență sanitară. Dar situația mea este complicată și mai mult de unele circumstanțe despre care vă voi vorbi acum.
Eu locuiesc (în Năsăud – n.r.) la o sută de metri de casa lui Savinca Moldovan, de care sunt legată de o lungă prietenie. Iar prietenia cu Savinca m-a adus să trăiesc experiența pe care vreau să o împărtășesc cu voi. Savinca lucrează în Italia, în Alessandria, de mai bine de 10 ani și a asistat-o mai întâi pe Lucia, mama lui Paolo, iar când aceasta a decedat, în 2012, a început să aibă grijă de fiul ei. Din cauza unei scufundări care a avut loc în 1980, Paolo a suferit leziuni permanente la membrele inferioare și superioare, a căror consecință a fost apoi dependența completă de asistență pentru principalele activități zilnice din viața sa. Condiția sa dificilă presupune gesturi fundamentale de îngrijire care necesită nu numai o foarte mare atenție, ci și o empatie reciprocă fundamentală care este indispensabilă pentru a face ca o muncă atât de delicată să fie eficientă, atât din partea celor care o oferă, cât și din partea celor care beneficiază de ea.
Timp de douăzeci de ani, această sarcină specială a avut-o Lucia, mama lui Paolo, apoi i s-a alăturat Nidia timp de 12 ani și, în final, s-a ocupat Savinca, din 2012 până astăzi. Delicatețea rolului de asistent la nevoile vitale ale unei persoane cu tetraplegie necesită nu numai competență în efectuarea manevrelor delicate, ci și o sensibilitate specială și stabilirea unei armonii particulare. Iar toate aceste lucruri devin complicate când se planifică perioadele de concediu, când căutarea unui persoane care să te înlocuiască devine o sarcină dificilă!
Eu, tocmai în virtutea îndelungatei prietenii cu Savinca, a sensibilității mele, a unei predispoziții la grijă și a încrederii pe care Paolo o plasează în mine de când ne-am întâlnit, o înlocuiesc de câțiva ani, atunci când Savinca are nevoie de o perioadă de odihnă sau trebuie să se întoarcă în România la familia ei, iar eu profit de perioada mea de concediu pentru a mă dedica acestui rol delicat de îngrijire.
În februarie, Savinca a fost supusă unei intervenții chirurgicale după care medicii i-au prescris o perioadă de odihnă adecvată pe care și-a organizat-o alături de familia sa din România. Prin urmare, în această situație, Savinca mi-a cerut ajutorul pentru a-l îngriji pe Paolo și am acceptat să o înlocuiesc o lună. Acum însă atât revenirea Savincăi în Italia, cât și întoarcerea mea în România, sunt blocate din cauza urgenței sanitare, iar perioada de ședere ulterioară aici afectează grav tabloul general al vieții mele, cu riscul de a pierde locul de muncă printre băieții „mei” care îmi lipsesc și care mă așteaptă.
În această perioadă petrecută cu Paolo, împreună cu Denny – asistentul care, prin sprijinul său prețios, îi permite lui Paolo să desfășoare activitatea politică pe post de consilier municipal din 1990, în mod voluntar, Asociația IDEA (Corpul Sectorului III ) – am învățat-o pe Liana această importantă muncă de îngrijire. Liana se va ocupa împreună cu Denny să-i garanteze lui Paolo îngrijirea de care are nevoie în perioada de carantină pe care Savinca va trebui să o respecte atunci când se va întoarce în Italia.
Acum, având în vedere că aici mi-am desfășurat „misiunea” cu maxim angajament și devotament, nevoia de a mă întoarce în țară este absolută. Se apropie o perioadă specială și importantă – Paștele ortodox, duminică 19 aprilie – și îmi doresc să-mi pot îmbrățișa din nou familia, să pot să-mi reiau viața și munca între băieții „mei”. Evident, cu toate precauțiile necesare impuse de situația actuală. În sens opus, Savinca așteaptă să facă aceeași călătorie pentru a se întoarce la Paolo, unde ea locuiește și lucrează. În plus, în urmă cu o lună a primit scrisoarea care-i atestă în mod iminent dreptul la cetățenia italiană pe care o va obține după ceremonia de depunere a jurământului.
De această călătorie în două sensuri așadar depind multe povești, multe vieți care așteaptă o rezolvare. Prin urmare, mă adresez celor care pot decide soarta persoanelor, în speranța că vor avea inimă pentru vicisitudinile celor care se confruntă cu situații delicate și dificile, pentru care o soluție devine din ce în ce mai urgentă pe zi ce trece și nu mai poate fi amânată.”
La scrisoarea Mărioarei se adaugă și cuvintele consilierului municipal în cauză, Paolo Berta, care afirmă:
„De mai bine de o lună scriem și vorbim cu ambasada italiană, română, slovenă, ungară, unitatea de criză de la Torino și de la Roma, Ministerul de Externe italian și român, fără să reușim să repatriem asistentele mele.”
În urma publicării acestei scrisori pe site-ul Radio Gold, redacția noastră a solicitat un punct de vedere în legătură cu acest caz și Ambasadei României din Italia, care a făcut următoarele precizări:
„Referitor la solicitarea dumneavoastră, vă informăm că, Ambasada României în Italia și Consulatul General al României la Torino au în atenție cazul semnalat începând cu data de 25 martie 2020, când cetățeanul român a contactat Secția Consulară din cadrul Ambasadei României la Roma. Cazul a fost preluat de Consulatul General al României la Torino, competent pentru zona în care se află cetățeanul român, care a oferit cu celeritate asistență consulară, transmițând constant informații actualizate cu privire la condițiile de călătorie în Italia și modalitățile de întoarcere în țară, având în vedere restricțiile de deplasare în contextul Covid-19 și măsura de suspendare temporară a curselor aeriene între România și Italia.
Totodată, reamintim că, în această perioadă, orice deplasare poate constitui un factor suplimentar de propagare a infecției cu Covid-19, punând în pericol inclusiv siguranța celor de acasă.”
Sursa foto și scrisoare: Radio Gold
