Povestea unei badante românce, Mariana în vârstă de 43 de ani, l-a emoționat pe Papa Francisc.Mariana este bolnavă și nevoită să trăiască cu un infuzor de morfină pentru a-și alina măcar o mică parte din durere. Sprijinită de Caritas din Spoleto – Norcia, românca a fost una dintre protagoniştii zilei alături de Papa Francisc, vineri, la Assisi.
Mărturia ei în interiorul bazilicii Santa Maria degli Angeli i-a emoționat pe toți cei prezenți, inclusiv pe Pontiful care la finalul poveștii sale s-a apropiat de ea, exprimând cuvinte de mângâiere. În orașul serafic a însoțit-o Don Edoardo Rossi, directorul Caritas eparhial care i-a fost alături de ani de zile în boala ei.
Mariana, îngrijitoare în Italia și-a lăsat copiii împotriva voinței ei
„Chiar dacă durerile mele sunt foarte puternice, sunt toată umflată și nu mai pot rezista pe acest scaun, sunt fericită să fiu astăzi aici, să vă cunosc personal. Sunt româncă, mă numesc Mariana și am 43 de ani. Am ajuns în Italia acum 15 ani din România, pe 6 iunie 2006, să fiu îngrijitoare, lăsând acasă doi copii de 6 și 8 ani, din voia soțului meu, împotriva voinței mele, în căutarea unei vieți mai bune, alta decât sărăcia în care am trăit. În 2008 mi-am pierdut soțul după o boală scurtă și gravă. După ce a murit soțul meu, am luat copiii și m-am întors în Italia să locuiesc aici”, a început Mariana povesea în fața Papei Francisc.
„Câțiva ani mai târziu a început drama mea, un sindrom dureros devastator care a atacat coloana lombară și membrele inferioare. Au numit-o durere benignă pentru că nu a provenit dintr-o tumoare, dar a fost suficient de devastatoare încât să-mi deranjeze familia și viața profesională. Am fost sfătuită să fac o operație care, însă, în loc să-mi rezolve boala, mi-a provocat o afectare gravă care mă obligă la semiinfirmitate și care îmi dă dureri mari care nu dispar nici cu medicamente puternice. Am mai făcut zece operații pentru a încerca să-mi îmbunătățesc starea, dar fără rezultat”, a continuat românca.
În ciuda calvarului ei, Mariana nu și-a pierdut credința
„Nu aveam bani și am luat cu mine doi copii, care au mers la școală, și nu a fost ușor. La un moment dat am fost nevoită să-mi părăsesc locul de muncă, eram în disperare. Dar în spate era o persoană care îmi spunea mereu „Planul lui Dumnezeu nu dă niciodată greș, Maria”. Cei de la Caritas au început să mă ajute când au aflat de cazul meu cu pachete de alimente, cu ajutoare economice, care mi-au permis să mă descurc demn. Datorită unor doctori pe care mi-a pus Dumnezeu în cale, am făcut o mulțime de lucruri care au costat foarte mulți bani, dar ei le-au făcut gratuit. Mereu am fost credincios, în fiecare seară înainte de culcare, m-am rugat și mă rog la Dumnezeu înainte de a-mi da sănătate, să-mi dea puterea să-mi cresc copiii”, mai spune Mariana.
În ciuda calvarului ei, Mariana nu și-a pierdut credința și i-a spus-o Sfântului Părinte și celor prezenți.
„Copiii mei au acum 24 și 22 de ani. Dumnezeu m-a binecuvântat cu acești doi băieți buni pe care i-am crescut cu o mie de greutăți. Acum fac de toate, lucrează ca îngrijitoare pentru mine, lucrează ca menajeră pentru casă, gătesc, spală hainele, fac cumpărături, îmi fac baie, mă îmbracă. Puterea acestei Golgote ne este dată de Iisus, pentru că sufăr de zece ani și El nu m-a părăsit. Chiar dacă sănătatea nu și-a revenit, zi de zi suport aceste dureri cu o doză de morfină despre care medicul spune că este o doză de cal. Aduc o pompă care duce morfina la măduva spinării, doza de morfină este foarte mare și la mine abia îmi ia 20% din durere. Mulțumesc tuturor italienilor care m-au ajutat, au fost mulți, mulțumesc medicilor care îmi sunt aproape, mulțumesc lui Don Edoardo care nu m-a abandonat niciodată și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru puterea pe care mi-o dă”, a conchis Mariana.
