Melania Corneciuc, o femeie din Chișinău, Republica Moldova, a trăit o experiență dramatică în încercarea de a ajunge în Italia pentru a-i oferi fiicei sale un viitor mai bun.
Totul a început în toamna anului 2006, când a realizat că trebuie să plece la muncă peste hotare, unde ar putea câștiga mai bine decât în țara sa, a povestit ea într-un interviu pe canalul YouTube Prodan Adrian.
Prima încercare a Melaniei de a ajunge în Italia s-a soldat cu eșec.
„Am plătit bani grei, m-am pornit, am ajuns până în Polonia, am trecut Oderul cu barca gonflabilă, am stat în tufișuri o zi întreagă, fără apă, fără mâncare, fiind hrana țânțarilor.
Am mers pe jos ore întregi prin Polonia, dar la un moment dat ne-am trezit cu grănicerii față-n față”, a povestit femeia moldoveancă.
Ea se afla împreună cu alți patru moldoveni: o femeie și trei bărbați. Au fost reținuți, percheziționați și duși la interogatoriu, fiind supuși unui interogatoriu de trei zile pentru a dezvălui cine era conducătorul grupului și intermediarul, dar moldovenii nu știau aceste informații.
După ce au fost predați ucrainenilor și ținuți timp de 15 zile pentru noi interogatorii, Melania și ceilalți au fost conduși la gară pentru a se întoarce în Moldova.
Determinată să reușească, Melania a căutat din nou intermediari pentru a ajunge ilegal în Italia.
„Prin vorbă. Adică, prin telefonul stricat, cum s-ar spune. Eu am vorbit cu cineva. Cineva a vorbit cu cineva. Și așa, cineva avea pe cineva care poate să facă lucrul ăsta. Și era o sumă de plată. 2.000 de euro”, a mai povestit ea.
A doua tentativă a fost mai bine organizată. Melania a fost contactată, i s-a spus data și a fost dusă la Cluj.
De acolo, a fost urcată într-un autobuz, transportată într-o pădure și, împreună cu zeci de oameni, a fost ascunsă într-un TIR.
„TIR-ul ăla era încărcat cu cutii foarte mari, accesorii pentru electricitate ceva. Eu am nimerit într-o gaură, între cutii așa, unde erau două farfurii așa mari.
Și eu am stat pe alea două farfurii, în cutii. Am stat așa două zile și jumătate, aproape trei”, și-a amintit Melania.
Ajunși în Italia, au fost eliberați după o experiență traumatică, în care o femeie a suferit un stop cardiac, dar a fost salvată de un tânăr cu cunoștințe medicale.
În Italia, Melania s-a îndreptat spre sora ei care locuia în orașul Mestre. „Când am coborât din taxi, nu o să mă crezi, dar îmi părea că fuge pământul de sub picioare.
Atâtea emoții aveam, că aveam impresia că am picioarele de vată. Nu știu, nu le simțeam. Și când am mai văzut-o și pe sora mea, am început să plângem ambele, să ne îmbrățișăm, să ne revenim după tot stresul care l-au avut și ele și eu. Și am plecat la ea acasă”, a mai dezvăluit Melania.
Relativ repede, ea a găsit un loc de muncă, pe post de îngrijitoare pentru un bătrân bolnav.
„Pacientul era în spital la momentul dat și am început imediat din spital. Și acolo vreau să vă spun că în spital toți infirmierii și infirmierele au fost destul de buni cu noi pentru că ne-au ajutat foarte mult să învățăm multe lucruri.
Deci nu au fost din acei care să întoarcă spatele sau să nu-ți răspundă la întrebare sau să nu vină să-ți lămurească o chestie. Și eu am rămas, de bunătatea lor și de sufletul lor atât de bun am rămas foarte impresionată”, a mai precizat ea.
În ciuda dificultăților, Melania a învățat repede limba italiană, fiind ajutată de nora bătrânului pe care îl îngrijea. Cu toate acestea, a întâmpinat și provocări la locul de muncă.
„În prima familie, bătrâna arunca bani pe jos. Și eu îi culegeam și îi dădeam, zic că v-a căzut din buzunar sau ceva. Și asta te înjosește puțin. Sau în altă familie am fost învinuită că am furat 600 de euro. Pe urmă s-a depistat că erau la nepotul lui”, a povestit Melania.
Fiind departe de casă, Melania a resimțit și răceala relațiilor cu fiica ei.
„Perioada asta a fost dificilă. Și regretul mare îl am și acum. Și în perioada asta de 13 ani eu am pierdut contactul fizic cu fiica mea. Adică s-a răcit între noi cât de cât relația.
Fiica nu îmi mai spunea totul cum era înainte. Nu era chiar așa deschisă cu mine. Era mai rece”, a mărturisit Melania.
Acum, ea îi transmite fiicei sale că sacrificiile au fost făcute din dragoste pentru ea.
„Dragostea de mamă și sacrificiile pe care le-am făcut pentru ea au fost enorme. Eu nu m-am dus pentru că voiam să mă îmbrac frumos sau să îmi cumpăr ceva mai bun, mai scump. Sau să îmi cumpăr o casă.
Nu, eu m-am dus să investesc în ea. Și momentele în care avea nevoie de îmbrățișările mele, eu i le dau acum. Ei și copiilor ei”, spune Melania.
