În ziua de 14 iunie 1990, corespondentul agenției France Presse, Andrei Iliescu,a surprins una din imaginile care a făcut înconjurul lumii și a devenit o poză simbol a mineriadei din anul 1990. O româncă tânără, într-o frumoasă rochie albastră este prinsă de doi mineri și luată pe sus de aceștia. În poză mai sunt surprinși alte zeci de mineri care ridică pumnii amenințător și femeia pare neajutorată într-un mediu în care nimeni nu-i sare în ajutor.
La mai bine de 25 de ani de la tragicele evenimente și de la realizarea acestei fotografii, jurnaliștii de la pressone.ro au căutat-o și au găsit-o pe femeia în rochie albastră care a devenit unul dinsimbolurile represiunii la care a fost supusă populția civilă din București de către hoardele de mineri.
Pe femeie o cheamă Ioana-Izabela Odor, are 64 de ani și este pensionară după ce a lucrat o viață ca și cercetător la Institutul de Metrologie din București. Chiar dacă a ieșit la pensie nu poate sta degeaba și se implică în continuare în diverse activități, în prezent fiind președinta asociației de locatari.
Femeia a povestit reporterilor de la publicația mai sus menționată groaznicele momente prin care a trecut în dimineața zilei de 14 iunie. Participantă activă la demonstrațiile anti FSN-iste aceasta fusese la niște rude în noaptea de 13 spre 14 iunie după înăbușirea în forță de către autorități a mișcării din Piața Universității. Auzise la postul de radio BBC că minerii au ajuns în București și s-a deplasat cu metroul în piață ca să vadă ce se întâmplă. Când a ajuns acolo, pe la ora 7 dimineața, minerii erau deja prezenți și un grup de ortaci băteau cu bestialitate un bărbat în vârstă, cu părul alb
Femeia nu a putut să tacă și i-a luat la rost pe minerii care omorau în bătaie un om pe stradă. Acesta a fost marea ei greșeală deoarece minerii, după ce au admonestat-o și au trimis-o la muncă, i-au ars câteva bastoane. Ioana nu s-a lăsat și i-a dat o palmă unui dintre ei iar ce a urmat a fost groaznic. Au apărut un grup de vlăjgani tineri care au luat-o pe sus și au început să o bată cu bastoanele.
Pe femeie nu a șocat-o doar bătaia primită de la mineri dar și gestul câtorva femei mai în vârstă care se aflau în preajmă. Acestea au început să-i încurajeze pe mineri să o bată pe motiv că în ziua precedentă au văzut-o cum strigă “Jos Iliescu”. Un gest pe care Ioana nu și-l explică nici la 25 de ani de la groaznicul eveniment.
I-a fost frică că va muri călcată în picioare de hoardele de mineri și crede că a avut un noroc extraordinar că a scăpat vie. A avut noroc cu individ într-o cămașă albă care era un fel de șef și hotăra ce se întâmplă cu cei prinși de mineri. Acesta le-a spus minerilor să o lase să plece și femeia a fost trimisă acasă. Era atât de bătută că nici măcar nu înțelegea ce i se întâmplă. Pe stradă s-a întâlnit cu alte două femei care văzând că este rănită i-au strigat că a primit ce a meritat.
După ce practic s-a târât acasă, vecinele au dezbrăcat-o și au ajutat-o să se spele. Era albastră de la vânătăi aproape pe tot corpul. Consideră că a avut noroc că a scăpat doar cu acele vânătăi și cu un dinte rupt.
La 25 de ani de la evenimente femeia are puterea să spună că a meritat să se ducă în piață și consideră că vinovații trebuie pedepsiți, indiferent de cât timp a trecut de atunci. Spune că nu mai are rochia albastră pe care a dat-o de pomană unei femei nevoiașe și se desparte de reporteri cu tradiționalul salut: “La revedere și… știți voi:Jos Iliescu!”
