Povestea unei prostituate românce din Austria a acaparat atenția presei din țara în care și-a desfășurat o parte din viață „activitatea”. Românca a ajuns într-un bordel din Cehia, în urmă cu vreo 20 de ani. Acum are unele regrete.
O prostituată româncă vorbește despre „afacerea cu felinarul roșu pentru o lungă perioadă de timp” din Graz, Austria. Ce regretă Ana? Că și-a mințit copilul în legătură cu meseria ei.
Despre cum a intrat în așa ceva are o părere clară. Cum a fost situația? „Nespectaculoasă! Nu a fost nicio presiune, nici trafic de persoane, nici violență. Dacă era presiune, era economică. Aveam datorii acasă, aveam nevoie de bani”, spune Ana – desigur nume schimbat de redactorii din presa din Austria, după cum notează stiridiaspora.ro.
Ana noastră a ajuns într-un bordel din Cehia, în urmă cu vreo 20 de ani. „În primele săptămâni mi-a fost foarte greu. Pentru că aici nu vorbim despre dragoste de vânzare. Vorbim despre munca sexuală, vânzarea propriului corp”, spune ea.
Femeia vorbește și despre cum a ajuns din Cehia în Austria. „O femeie mi-a spus că ar fi mai bine aici, că aș putea câștiga mai mulți bani”.
În cele din urmă, capitala statului Stiria urma să devină un refugiu sigur pentru Ana într-o industrie în mare măsură reglementată din această țară. „Am început într-un bordel și am rămas acolo până când am renunțat acum câțiva ani”.
Mergea la muncă de parcă era la birou
A avut un copil, l-a dus la grădiniță sau la școală și a mers la „munca sexuală” precum ar merge la birou: de la 9:00 până la 17:00. Cu ceva diferențe.
„N-am lucrat niciodată în weekend, niciodată noaptea. Și 90 la sută dintre clienții mei erau buni cu mine. Unii au venit la mine de 15 ani. Aproape că am devenit prieteni acolo. Au murit și bărbați mai în vârstă. Clienții au fost în proporție de 99 la sută buni cu mine – și acel 1 la sută este peste tot”.
Dacă Ana regretă ceva, acel ceva este faptul că și-a mințit copilul. „I-am spus copilului meu că trebuie să-mi spui mereu adevărul. Dar l-am mințit, i-am spus că lucrez ca și chelneriță. I-am spus despre slujba mea adevărată doar când era adolescent. A fost foarte, foarte greu…”
