Diabetul zaharat de tip 2 este o boală care nu se vindecă. Mai mult decât atât, este o boală progresivă care nu se poate trata fără medicamente, doar prin optimizarea stilului de viaţă, atrag atenţia medicii diabetologi. Dacă boala se agravează, apar fără doar şi poate complicaţiile care nu sunt deloc de neglijat, dimpotrivă.
Unul dintre miturile pe cât de frecvente, pe atât de periculoase referitoare la diabetul zaharat este acela că afecţiunea este reversibilă şi că, printr-o alimentaţie bine supravegheată şi exerciţii fizice, poate fi ţinută sub control. „Diabetul de tip 2 este o boală care nu se vindecă. Mai mult decât atât, este o boală progresivă, capacitatea pancreasului de a secreta insulină pierzându-se în timp până la completa dispariţie. De obicei, pacienţii cu această boală, după o evoluţie, au nevoie să facă insulină“, explică prof.dr. Cristian Serafinceanu, medic primar de diabet, nutriţie şi boli metabolice, şeful Centrului de Dializă din cadrul Institutului de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice „Prof.dr. Nicolae Paulescu“ din Bucureşti.
Potrivit acestuia, un alt mit este acela că diabetul zaharat de tip 2 poate fi tratat fără medicamente. „A fost o perioadă când se recomanda optimizarea stilului de viaţă, fără medicamente, dar s-a constatat că era o eroare majoră, pentru că boala progresează, se agravează şi apar complicaţiile. Care sunt ireversibile“.
„Diabetul zaharat poate fi considerat o boală vasculară“
„Diabetul zaharat poate fi considerat o boală vasculară pentru că tulburările metabolice au ca ţesut-ţintă vasele de sânge. Lucru care se întâmplă foarte precoce în evoluţia diabetului, foarte curând după declanşarea procesului de diabetogeneză“, adaugă prof.dr. Cristian Serafinceanu.
Problema cu această boală ar fi că nu se ştie exact când începe. „Noi îl descoperim undeva în cursul evoluţiei, pentru că evoluează complet asimptomatic, în majoritatea cazurilor pacienţii nu simt nimic. Şi, de obicei, durează ani de zile până ne dăm seama că pacientul are diabet. Descoperim întâmplător, când facem o glicemie sau cu ocazia unei complicaţii, de obicei cardiovasculare. Deci fac un infarct, un AVC sau o cangrenă la picior şi se descoperă diabetul.“
Una din ţintele leziunilor microvasculare este retina. „Apare retinopatia diabetică, ochiul diabetic care poate să ducă până la pierderea vederii, diabetul fiind prima cauză de orbire la adulţii din lume“, adaugă prof.dr. Serafinceanu.
În majoritatea cazurilor de diabet zaharat, apar leziuni la nivelul vaselor mici ale nervilor, deci la nivelul nervilor periferici, dar şi la cei de la nivelul organelor interne, acesta fiind unul dintre mecanismele care duce la apariţia neuropatiei diabetice. „Neuropatia diabetică are nenumărate forme: de la polineuropatii – adică leziuni ale vaselor de sânge de la picioare, cu tulburări de sensibilitate, chiar cu dureri, şi până la afectări ale organelor interne – inimă, sistem digestiv, sistem genital, urinar etc. Toate sunt afectate mai mult sau mai puţin de această neuropatie vegetativă şi, la baza neuropatiei – nu este singurul mecanism – dar este şi afectarea microvasculară.“
În DIABET Sunt lezate vasele mici din rinichi
Urmează rinichii. „Glomerulii renali – care sunt unitatea funcţională a rinichiului – sunt nişte ghemuri vasculare formate din vase mici arteriolare. Şi atunci, leziunea microvasculară care e generalizată la nivelul întregului organism afectează, în special, organele care au o circulaţie vasculară foarte dezvoltată, printre care rinichiul, retina, creierul.“
Leziunile microvasculare de la nivelul rinichiului sunt un mecanism care duce la apariţia nefropatiei diabetice glomerulare, o boală cronică. „Este o problemă absolut uriaşă. La ora asta, cel puţin 50% din cazurile de insuficienţă renală şi iniţiere a dializei sunt cauzate de diabetul zaharat“, avertizează prof.dr. Cristian Serafinceanu.
„În diabet, toate arterele se îngustează“
Leziunile vaselor mari de sânge îl expune pe pacient riscului cardiovascular. „Care se cuantifică prin riscul de AVC , de infarct miocardic acut, de moarte subită – care nu e de neglijat deloc – şi riscul de insuficienţă cardiacă.“
Boala arterială periferică – arteriopatia membrelor inferioare – este o afecţiune macrovasculară şi este foarte puţin diferită de boala vasculară aterosclerotică, însă, în diabet, evoluează mult mai rapid. „În diabet, procesul de aterogeneză este accelerat şi leziunea este bilaterală întotdeauna, este simetrică. Spre deosebire de boala clasică aterosclerotică în care arteriopatia membrelor inferioare este, de obicei, unilaterală. Altă diferenţă este că, în diabet, leziunea nu este monofocală, adică nu este afectată doar o arteră – cum e cazul în ateroscleroză – ci, sunt nenumărate leziuni pe toate arterele. Acestea sunt îngustate de sus şi până jos, sunt ca nişte granule.“
În ateroscleroză, atunci când o arteră este înfundată se poate interveni pentru deblocarea ei, însă, în diabet, intervenţia chirurgicală pentru revascularizaţie este mult mai dificilă. Pentru că, mai spune diabetologul, în afară de această leziune macrovasculară de tip aterosclerotic, mai apare şi o altă leziune specifică vaselor mari care constă în calcificarea mediei arteriale.
„Deci, tunica medie, musculară, a arterelor se transformă, în timp, pur şi simplu în os. Se osifică. Şi cine a văzut o radiografie simplă a picioarelor sau a mâinilor pacienţilor cu diabet zaharat ştie că vasele pot fi urmărite prin intermediul acestor calcificări până la nivelul degetelor. Asta înseamnă o rigiditate vasculară importantă care are nenumărate consecinţe negative: de la o formă de hipertensiune severă, dificil de tratat, şi până la intervenţii vasculare dificile şi periculoase pentru că vasele se pot sparge din cauza asta“, atrage atenţia prof. dr. Cristian Serafinceanu.
Tehnici noi de radiologie intervenţională pentru DIABET
Tehnicile de radiologie intervenţională apărute în ultii ani aduc o rază de speranţă şi pentru bolnavii cu arteriopatii ale membrelor inferioare. Este vorba despre angiografie, o metodă de explorare imagistică cu raxe X şi de tratament, mai puţin invazivă decât intervenţia chirurgicală clasică.
„Diabetul este un factor de risc esenţial în arteriopatia membrelor inferioare, dar nu este singurul. Depunerea plăcii de aterom reprezintă o consecinţă a unui cumul de factori, printre care alimentaţia bogată în grăsimi, stresul, sedentarismul, hipertensiunea, dar şi predispoziţia genetică. Sunt persoane care au valori foarte mari ale colesterolului, ale lipidelor, în general, şi care ajung să aibă plăci de aterom încă din tinereţe. Fumatul este, de asemenea, un alt factor important implicat în apariţia arteriopatiilor“, explică dr. Laurenţiu Gulie, medic specialist în radiologie şi imagistică medicală, de la Spitalul Clinic de Urgenţă „Floreasca“, din Bucureşti.
Specialistul radiolog adaugă că din nefericire, de foarte multe ori, pacienţii vin cu leziuni externe avansate la nivelul picioarelor. „De exemplu, au piciorul foarte roşu, cu cangrenă şi cu degetele negre. Au dureri îngrozitoare şi, în diferite clinici, se stabileşte că piciorul omului trebuie amputat. Acest gen de intervenţii sunt făcute de către ortopezi şi, pentru a se stabili nivelul clar de unde trebuie tăiat piciorul, este nevoie de o explorare imagistică a arterelor, adică de angiografie. În momentul în care faci angiografia, în multe cazuri poţi vedea că artera este închisă de tot pe anumite segmente, dar ea se reîncarcă. Slab, dar se reîncarcă, prin vasele de sânge colaterale. Şi atunci pe loc, se poate face angioplastia. Adică se intervine şi se desface artera. Astfel, în câteva zile, piciorul îşi revine la culoarea normală, dispare sau se diminuează foarte mult durerea, leziunile care sunt ireversibile se limitează şi se ajunge doar la amputaţia unui deget, a două degete, ori a antepiciorului, existând cazuri când nu a trebuit să se amputeze nimic. Pacientul vine la spital să i se stabilească nivelul amputaţiei, i se desface artera şi el pleacă acasă vindecat, pe propriile picioare“, conchide dr. Gulie.
