De aproape doi ani toată presa românească și mai ales ziarele de can can vorbesc despre drama tânărului român care este condamnat la moarte prin spânzurătoare și își așteaptă executarea pedepsei într-o închisoare din Malaezia.
Fiecare nouă știre despre acest caz a fost folosită la maxim pentru a stoarce vizite și lacrimi de la cititorii dornici să disece povestea tristă a unui tânăr care a ales un drum greșit în viață.
A lua viața unei ființe umane este prin esență greșit indiferent de motivele pentru care se face acest lucru. Dar a tolera uciderea a zeci de mii de tineri din cauza drogurilor este un lucru și mai greșit, susțin autoritățile maleziene. De aceea au respins recursul lui Ionuț Gologan în luna martie și au hotărât ca în august acesta va fi spânzurat.
Apelul la umanitate în cazul lui Ionuț Gologan poate fi făcut doar dacă ținem sema câți tineri și-ar fi pierdut viața sau pur și simplu și-ar fi distrus-o din cauza drogurilor pe care acesta a încercat să le introducă în țara asiatică.
Au dreptate malaezienii să privescă în acest fel lucrurile? Într-o țară în care consumul de droguri este o problemă națională au dreptul să dea exemple extreme pentru a încerca să potolească acest fenomen?
Sau dimpotrivă, sentimentul iertării ar trebui să fie mai puternic pentru judecători sau președintele țării, singurul în măsură să ofere grațierea mult așteptată?
Dacă se va întâmpla acest lucru ce vor spune oare potențialii traficanți care au ca țintă Malaezia? Oare că se poate?
