Povestea unui șofer român de TIR a fost publicată marți, 26 septembrie de ziarul Adevarul. De aproape 14 ani, Marian Păun colindă şoselele Europei cu TIR-ul. A văzut marile capitale ale lumii, a cunoscut oameni frumoşi şi alţii mai puţin politicoşi. A petrecut, de mai multe ori, Crăciunul şi Revelionul la mii de kilometri de casă, muncind.
„Meseria asta e ca şi un drog. Sunetul ăla, al motorului, dimineţile în parcare când te dai jos să-ţi pregăteşti o cafea pentru că nu-ţi permiţi să dai 2-3 euro în PECO tot timpul“, mărturiseşte Marian Păun. Are 36 de ani şi o ambiţie de nestăvilit.
E de loc din Năsturelu, o comună din Teleorman. Viaţa l-a încercat la greu, dar nu l-a doborât.
Povesteşte că a făcut o şcoală de lăcătuş mecanic la Zimnicea, unde, iarnă-toamnă, venea zilnic cu bicicleta. Părinţii l-au susţinut cât au putut. A dat admitere la o şcoală profesională auto din Roşiorii de Vede. Îşi aminteşte că a fost nevoit să petreacă o noapte în gara din Roşiorii de Vede. Avusese bani doar de bilet ca să ajungă acolo.
„Mi-am luat traista şi am zis că eu vreau să fac şcoală“, mărturiseşte el. Avea vreo 16 ani, îşi aminteşte.
A terminat şcoala, s-a angajat ca manipulant la un depozit şi apoi s-a gândit să facă liceul la seral. Prin casa a XII-a a îngheţat anul şi s-a dus ca şofer în Spania, în zona Madridului. Era prin 2003-2004. Însă a avut ghinion. Spune că a fost omul nepotrivit la locul şi timpul nepotrivit şi a fost bătut rău.Atât de rău încât a ajuns la spital cu triplă fractură de coloană. Medicii spanioli l-au operat şi l-au trimis acasă în scaun cu rotile. La Spitalul Bagdasar l-au operat încă o dată şi a început apoi recuperarea la Mangalia şi Băile Felix.
„Ştiu că toată vindecarea porneşte din creier“, afirmă brăbatul. Iar după câteva luni a mers. „Chiar de ziua mea m-au găsit medicii între paralele“, adaugă el. E născut pe 1 iunie. După alte câteva luni mergea. S-a reîntors la Roşiorii de Vede şi a terminat liceul. Şi-a dat şi BAC-ul, dar n-a ieşit cum şi-a dorit. Şi s-a reîntos pe camion.
„Am plecat aşa: cu 20 de lei de aici (n. r. Teleorman), un kilogram de ceapă, un pătrat de şuncă (n. r. localnicii din Teleorman numesc aşa slănina/slana) şi o pâine de ţest. Şi am plecat către Vest, până la Linz, în Austria. Mi-am luat un pachet de ţigări din Arad şi o cafea, şi s-au dus banii“, povesteşte Marian Păun.
În acele vremuri, adaugă el, nu erau GPS-uri. Pe şosele se ghida după clasicele hărţi de hârtie şi indicatoarele rutiere. A văzut marile capitale ale Europei despre care spune că sunt „foarte respirabile“. L-a surprins că, în Vest, lumea percepe altfel şoferii de TIR. „Sunt conştienţi că dacă nu ajung la timp cu camionul, raftul de la supermarket e gol“, adaugă teleormăneanul.
A cărat fructe în centrul Londrei, produse congelate în centrul Parisului, lego şi puzzle-uri la Vladivostok, în Rusia, peşti din capitala Norvegiei pentru Portugalia şi lista poate continua. „Am făcut livrare de şaorma congelată în zona Champs Elysee. Am intrat între 1.30 şi 4 dimineaţa, însoţit de poliţie, cu autorizaţie“, povesteşte Marian. I-a plăcut mai mult această capitală decât cea a englezilor. E mai curată, i s-a părut acestuia.
„Noi, şoferii de camion, suntem carne de tun“
A învăţat franceză, engleză şi spaniolă cât să se descurce şi să poarte o conversaţie. „Trebuie să faci ceva în acest sens“, consideră el. A observat că nemţii sunt foarte dificili, „mai rasisţi“, zice el. „Te tratează foarte urât“, detaliază Marian. Şi francezii din sud sunt dificili. Acolo au fost cazuri când tiriştii români au fost furaţi de acte, bani şi motorină.
„Eşti o victimă non-stop în Europa, ca şofer de tir. (…) Noi, şoferii de camion, suntem carne de tun. Te îmbolnăveşti, eşti piesă de schimb. Cât eşti sănătos şi lucrezi eşti bun, în momentul în care te-ai îmbolnăvit sau ai o problemă, nu se uită nimeni la tine. Tu trebuie să-ţi faci cursa, să încarci, să descarci“, mărturiseşte bărbatul.
Şi-a petrecut multe sărbători de Crăciun şi Revelion în cabina TIR-ului sau muncind: „Te deprimă pentru că toată lumea ciocneşte, iar eu, chiar anul ăsta, în dimineaţa Crăciunului descărcam portocale în Munchen, iar în seara de Revelion m-am apucat de descărcat portocale în Londra“.
Alţi camarazi, francezi, cu care a discutat despre ce înseamnă să fii şofer de camion i-au spus că românii fac de toate şi că asta „nu ar trebui“.
Soarta i-a adus în cale şi oameni frumoşi. În Franţa a avut o discuţie interesantă cu o poliţistă care l-a întrebat ce înseamnă un anume cuvânt din română deoarece l-a auzit la aproape toţi şoferii români. Era vorba de o înjurătură. În Berlin, în timp ce TIR-ul îi era controlat, Marian a aşteptat liniştit şi la final a fost surprins să-l audă pe poliţistul german vorbind în româneşte şi mulţumindu-i că totul este în regulă şi că nu l-a înjurat cum i s-a mai întâmplat.
La Calais, în nordul Franţei, la vama engleză, a întâlnit un britanic care i-a vorbit foarte politicos în româneşte. Era căsătorit cu o româncă. „Sunt oameni care ştiu că meseria pe care o practici este foarte riscantă din toate punctele de vedere şi ştiu cam cu ce te confrunţi“, adaugă el.
„Inamicul numărul 1 al unui român în străinătate este tot un român“
Marian Păun mărturiseşte că şoferii de TIR sunt exploataţi la maxim, sunt puşi şi să-şi descarce marfa, deşi asta nu intră în atribuţiile lor. Plus stresul uriaş de a ajunge la locul stabilit în timpul stabilit. Iar salariul, undeva la circa 2.000 de euro.
Un lucru care-l mărturiseşte cu tristeţe e că în străinătate unii români se sabotează reciproc în loc să se ajute. „Inamicul numărul 1 al unui român în străinătate este tot un român“, zice el. Un şofer de camion bulgar i-a zis, mai în glumă, mai în serios: „în Europa şi oriunde te-ai duce, unde-s doi români, deja sunt prea mulţi. E un adevăr dur, trist“, afirmă bărbatul.
Un alt tirist, turc, i-a spus că tranzitează România pentru că nu-l deranjează nimeni şi se descurcă dând şpagă, dar şi că nu îi înţelege pe români care nu fac nimic pentru ţara lor:
„Păcat de voi, sunteţi oameni muncitori, voi aţi fi putut cu foarte foarte mult peste toţi la ce aveţi, bogăţiile din ţara voastră. (…) Faceţi voi ceva pentru voi! Răsturnaţi-vă Guvernul! Stopaţi-i pe toţi! (…) Voi vedeţi precum un catâr. Tot timpul vedeţi bârna din ochii celuilalt şi nu vă vedeţi de pătrăţica voastră. (…) Credeţi că în Franţa nu se fură? În Germania? Stilul vostru de a lucra, de a lua o lucrare din care 90% furaţi, 10% investiţi. Iar oamenii care lucrează nu sunt caliificaţi. În timp ce în Franţa, Spania, Portugalia – 10% furat, 90% investit. Evoluţie, nu involuţie“.
Dacă ar fi să aleagă o ţară din Europa unde să-şi ia familia şi să se mute, aceea ar fi Olanda. Are motivele sale: oamenii sunt foarte relaxaţi, „au siguranţa zilei de mâine“, angajatorii respectă programul de lucru şi timpul liber. Întrebat unde s-ar stabili în România, răspunsul a fost Sibiu. E fascinat de acest oraş.
Se gândeşte să facă o facultate de Managementul Transporturilor şi să fie fericit. „Ştiu că acolo unde este o opţiune, este şi a doua, şi a treia, şi a patra“, spune optimist teleormăneanul.
