Alina Elena V., o muncitoare română de 27 de ani, șomeră și cu multe vise, a decis să-și încerce norocul în sectorul agricol și a răspuns unei oferte publicate pe portalul milanuncios.com.
A sunat la numărul de telefon și a fost angajată pe loc. A călătorit de la Zaragoza la Huelva. Șase zile mai târziu a fost concediată.
Elena spune că nimic din ceea ce a fost de acord prin telefon nu este compatibil cu ceea ce a trăit în Huelva. Că firma a plătit sub ceea ce a fost stabilit în contractul colectiv și că încalcă în mod grav și flagrant măsurile de securitate în fața pandemiei COVID.
„Mi-au spus că ne vor face teste, dar am lucrat șase zile fără să le fac și fără măcar măști”, spune ea într-o conversație cu publicațția „La Mar de Onuba”.
În oferta de muncă publicată pe milanuncios.com erau descrise condiții bune de muncă.
Dar firma care a chemat-o din Zaragoza nu a respectat nimic și a concediat-o după șase zile de muncă, lăsând-o pe stradă cu doar o sută de euro în buzunar. Începând cu data de 5 ianuarie, a ajuns la adăpostul „Sagrado Corazón de Jesús” din capitala Huelva.
Anunțul în cauză îndeamnă femeile să culeagă căpșuni în Huelva. Cei care au dat anunțul lucrează la firma Arima Siap, companie privată din Sevilla care intermediază locuri de muncă la fructe roșii, pentru compania din Huelva Emusa Fruit SL care a adus-o pe Elena V. la Huelva.
Oferta de locuri de muncă este în special pentru „femeile spaniole cu risc de excluziune socială” și „persoanele migrante fără loc de muncă în general”. Adică persoane vulnerabile, care pot fi ușor exploatate.
„Contractul”, specifică anunțul, „se face imediat ce ajungeți la Huelva”. Oferta include un salariu de 40 EUR pe zi pentru 7 zile lucrătoare.
Salariul unui muncitor agricol, după o recentă hotărâre a Curții Supreme, nu poate fi mai mic de 44,99 euro, echivalentul salariului minim interprofesional; ziua lucrătoare stabilită prin Convenția colectivă a ținutului rural din provincia Huelva este de 6,5 ore pe zi (39 de ore pe săptămână repartizate pe șase zile, fiind a șaptea zi a săptămânii de odihnă plătită).
Revenind la anunț, compania se va ocupa și de transportul de la Madrid la Huelva și, odată ajuns în provincie, de cazare, apă și electricitate. Și, într-o stare de alarmă din cauza pandemiei COVID19, efectuarea unui test PCR pentru a exclude prezența coronavirusului înainte de a se alătura companiei.
„Nu mi-au dat instrucțiuni pentru a efectua testul PCR. Nu înainte de a călători la Huelva și nici înainte de a începe munca. Nici nu mi-au pus la dispoziție măști sau mănuși, nici o bonetă a cărei utilizare este obligatorie și pe care nimeni nu mă avertizase că trebuie s-o cumpăr.
Nici nu mi-au oferit salariul pentru cele două zile în care am lucrat în decembrie, pentru care mi-au plătit mai puțin decât ceea ce mi se cuvine ”, povestește Elena.
Ea a luat legătura și a fost imediat convocată la Huelva pentru a se alătura companiei Emusa Fruit SL. Pe 29 decembrie, a ajuns la stația de autobuz Huelva, unde o aștepta o femeie care „nici măcar nu mi-a dat timp să cumpăr alimente”, lucru pe care, în mod logic, Elena nu îl făcuse la Zaragoza sau Madrid.
Dar intermediarul se grăbea. „Mi-a spus să nu-mi fac griji, că mai sunt și alte fete la fermă care aveau o mașină și că mă vor duce în cel mai apropiat oraș, care este la 9 kilometri distanță, pentru a-mi face cumpărăturile”, spune ea.
„Am ajuns la fermă pe la opt și jumătate noaptea și nu mă aștepta nimeni de la companie. Am fost de acord cu mașina și intermediara Alicia m-a dus direct la cazare și mi-a spus că însoțitorii mă vor informa acolo. Și a plecat ”.
Cazarea era într-un depozit prefabricat cu două etaje, la ultimul etaj cu paturi supraetajate, fără spațiu vital. Regulamentele stabilesc minimum 4 metri pătrați ca „spațiu de locuit”, inclusiv patul.
I s-a atribuit un dulap fără încuietoare.
Când Elena a vrut să meargă în oraș pentru a-și face cumpărăturile, a descoperit că niciuna dintre fete nu avea mașină. Muncitorii Emusa Fruit care stau la ferma Los Pilones au „ajutorul” a doi angajați ai companiei, unul de origine română și celălalt marocan, care percep cinci euro pentru fiecare călătorie dus-întors.
Trebuie să-i suni în avans și nu sunt întotdeauna disponibili; mai presus de toate, dacă nu există mai multe femei care doresc să meargă în oraș. Cerere și ofertă. O afacere suplimentară în detrimentul muncitoarelor.
„În plus”, se plânge Elena, ușa de acces la fermă „este blocată”. În afara orelor de birou, pentru a părăsi sediul, „a trebuit să ne târâm pe pământ pentru a ieși printr-o gaură făcută sub gard”.
Emusa Fruit SL este o mare companie agricolă din sectorul fructelor roșii din Huelva, asociată cu marea asociație patronală Asaja. Angajează peste 700 de muncitori în fiecare an în timpul campaniei de recoltare a boabelor. Are sediul central în Mazagón și plantații și instalații în diferite locații din regiune.
La ferma Los Pilones de Niebla. ziua lucrătoare a început miercuri, 30 decembrie la ora 08:00. A fost prima zi de lucru a Elenei. Când a ajuns la locul de muncă i-au spus că responsabilul era Marcela, o româncă. Elena a mers la ea pentru a se prezenta și a cere atât contractul de muncă, cât și informații despre condițiile sale de muncă.
„Marcela a început să țipe la mine pentru că nu aveam capul acoperit. Nu înțeleg de ce a trebuit să-mi vorbească pe acel ton, foarte agresiv și cu insulte”, se lamentează tânăra.
Managerul i-a refuzat permisiunea să meargă la birou și să vadă detalii despre contract. El i-a dat un jeton echipat cu un cip cu care compania numără cutiile colectate. El l-a avertizat că va trebui să plătească 30 de euro dacă îl va pierde.
„Nimeni nu mi-a explicat cum să culeg zmeura, ci doar mi-au strigat să merg mai repede și să fiu atentă cu fructele.” În acea zi, ea a lucrat, după cum nota în caietul său, cinci ore și jumătate. Fără mască și fără păstrarea distanței de siguranță. „Însoțitorii au râs când am întrebat despre asta”, spune Elena în interviul cu „La Mar de Onuba”.
A doua zi, 31 decembrie, ziua a durat până la prânz, doar patru ore. Pe 1 ianuarie, Emusa Fruit SL a decontat prin transfer salariul Elenei pentru cele două zile din decembrie.
În total, 52,65 €, din care 40 de euro au fost scăzuți, pentru că fuseseră livrați în numerar la sosirea în Huelva. 37.34 lipseau pentru a atinge, cel puțin, minimul stabilit de lege. În 1 ianuarie nu a muncit.
Pe 2 ianuarie, sâmbătă, ziua a fost de cinci ore. Duminica 3 a muncit de la 8.30 la 15.30 Elena și-a notat orele în caiet, împreună cu propriile sale relatări despre cât ar trebui să primească.
“Uită ce am pus în anunț, pentru că totul este o minciună ”, îi spusese un manager.
„Aici se plătesc 42 de euro începând cu ianuarie, iar compania păstrează 2 euro pentru cazare”, spune Elena, care a explicat o colegă, de asemenea de origine română și cu o oarecare vechime în companie.
«În decembrie, salariul este de 37 de euro dacă lucrezi cu normă întreagă. Dar nu vă plătesc decât orele efectuate. Când trebuie să lucrați ore suplimentare, acestea sunt plătite cu șapte euro ”. Contractul colectiv stabilește că orele suplimentare trebuie plătite cu o creștere de 75% peste valoarea orei obișnuite. Ceva mai mult de 12 euro
Marți, 4 ianuarie, Elena a reușit să se prezinte la birourile Emusa Fruit pentru a-și solicita contractul și pentru a afla din prima mână condițiile reale. O femeie pe nume Mari („sau Meri”) i-a spus că în acel moment nu are contractul la îndemână, dar că o vor suna în curând pentru a-l semna și pentru a-i da copia. În acea zi a lucrat până la 13:15. Puțin mai puțin de cinci ore.
La ora 17:30, Mari (sau Meri) a apărut cu o altă persoană la cazare. Ea a informat-o că nu va continua să lucreze în companie și că trebuie să părăsească locuința în dimineața următoare. Că atitudinea lor a generat respingere în colegii lor și că productivitatea lor a fost scăzută.
I-a înmânat un plic cu 95,71 euro în numerar, decontarea calculată de companie odată cu deducerile corespunzătoare. Câteva ore mai târziu, i-a trimis salariul pentru cele patru zile din ianuarie.
Îl trecuseră doar două zile, nu trei. Pentru fiecare dintre aceste două zile, compania i-a plătit Salariul minim interprofesional: 44,99 €. Elena cere banii pe ziua pentru care a fost plătită.
Compania a fost denunțată la Inspectoratul Muncii și Securității Sociale de către Cooperativa de Abogadas Andaluzas, care oferă asistență juridică pentru Elena V.
Alina Elena V. a venit la Huelva cu intenția de a lucra câteva luni la Emusa Fruit SL. Este convinsă că i s-a oferit postul pentru că era româncă și că a fost concediată pentru că „a pus întrebări” și și-a revendicat contractul. „Cred că se așteptau la un alt tip de român”, spune cu regret tânăra, care va împlini 28 de ani luna viitoare și care locuiește în Spania de la vârsta de 11 ani.
Ea asigură că propriii colegi i-au spus că productivitatea ei este bună și că a strâns în fiecare zi aceleași cutii ca și restul lucrătorilor. De fapt, și conform celor notate în caietul său, doar una din cele șase zile lucrate a ajuns la „șapte ore” ale zilei de lucru.
Din 5 ianuarie, ea stă într-un adăpost pentru persoane fără adăpost din capitala Huelva, unde poate sta maximum șapte zile. Easperă să găsească un alt loc de muncă într-o companie din sectorul agricol. Ați văzut deja mai multe anunțuri. “Cu siguranță va exista o companie care respectă regulile, plătește ceea ce este stabilit și în care managerii nu mă respectă.”
Compania: „Totul este o minciună”
La Mar de Onuba a contactat Emusa Fruit SL pentru a comenta povestea oferită de Elena V.
Un purtător de cuvânt al companieisusține că niciunul dintre faptele denunțate de lucrătoare nu este adevărat.
„Este o minciună și suntem deja foarte obosiți de acest tip de povești care încearcă să dăuneze acestui sector. În compania noastră, toate reglementările sunt respectate și fiecare lucrător este plătit până la ultimul bănuț care îi corespunde.
Mulți revin la noi în fiecare an. Dacă ceea ce vrea fata de care îmi spuneți este contractul, spuneți-mi o adresă de e-mail și îi voi trimite imediat. Nu vom mai răspunde la alte întrebări. Publicați ceea ce considerați adecvat și vom lua măsurile pe care le considerăm adecvate.”
