Un fost agent municipal din Milano a dat un interviu teribil în cotidianul „Il Giorno” și a povestit cum și-a pierdut casa și copii din cauza unei românce care i-a fost parteneră de viață dar care l-a abandonat după ce a dat de greu a relatat publicația de limba română Gazeta Românească.
Roberto De Prisco, de 49 de ani, este invalid civil 100% cu drept de însoțitor. Trăiește de trei zile pe via Settimo Milanese, extremă periferie sud-vestică, găzduit de o cunoștință. La finele lui iunie fosta parteneră de viață și mama celor doi fii ai săi de 13 și 10 ani, printr-o stratagemă, a reușit să-l dea afară din apartamentul Aler înscris pe numele lui de pe via Cilea 30. A schimbat încuietoarea.
«Acolo înăuntru am lăsat totul, nu numai haine și obiecte persoanele, ci și scaunul meu cu rotile și protezele».
Acest bărbat de 1,90 metri, care cântărește 160 de kilograme, se deplasează cu mare dificultate cu cârjele: este un fost agent al Poliției Municipale din San Siro. Potrivit lui Ernesto Emanuele de la Asociația Padri Separati povestea lui De Prisco «nu este demnă de o țară civilizată».
Vezi mai jos interviul publicat de presa italiană.
Când a început calvarul dvs.?
«Un accident de muncă în 2008: cineva a vărsat ulei în holul Gării Centrale. Fractura la picior nu mi-a fost diagnosticată, numai în 2012 m-au operat pentru a remedia problema. După intervenție, am avut o infecție. Am început să dezvolt o pierdere a sensibilității membrelor. Mi-a fost diagnosticată o polineuropatie, boală rară care comportă pierderea progresivă a forței musculare la brațe și picioare, în afară de dureri puternice».
Cum ați cunoscut-o pe fosta dvs. parteneră?
«În 2003, ea era româncă și trăia într-un hotel de mâna a treia. Am ajutat-o să depășească dificultățile. M-am îndrăgostit și am adus pe lume doi copii. De când m-am îmbolnăvit, am devenit o povară. Voia să plec. Dat fiind că nu-mi permiteam o altă locuință, mi-a făcut viața imposibilă. Am petrecut ani de zile pe canapeaua din sufragerie, îmi era interzis să merg în bucătărie. Fără mâncarea de la Primărie, aș fi murit de foame. Am suferit umilințe psihologice și încercări de a mă discredita în fața fiilor mei».
Când ați fost dat afară din casă?
«Pe 25 iunie am observat că nu funcționa nici gazul, nici electricitatea. Am crezut că le-au tăiat pentru că ea nu plătea facturile și m-am mutat la mătușa mea. Însă am descoperit că cineva a umblat la contor. De atunci nu am mai reușit să pun piciorul acolo. Fosta mea parteneră a schimbat încuietoarea. Am petrecut câteva zile la mătușa mea, apoi pe un peron și în final în această clădire, grație unei femei pe care abia o cunosc».
Ce solicitați?
«Eu aș dori ca fiii mei să continue să trăiască pe via Cilea și ca echilibrul lor să fie păstrat, stând cu mama. Sper cu adevărat să nu fie în România, așa cum mi-a spus ea. Aș vrea doar să-i pot vedea, să-mi recuperez lucrurile și o altă locuință socială, fără bariere arhitectonice, pentru mine. Însă mi-au spus că sunt pe locul 880 pe lista de așteptare. Asistenții sociali mi-au propus o reședință medicală. Însă eu la 49 de ani nu vreau să sfârșesc într-un ospiciu. Aș pierde ultimul lucru care mi-a rămas: demnitatea mea»» a mai spus italianul
