Despre badantele românce din Italia s-a scris și probabil se vor mai scrie sute de mii de pagini. Viața și încercările de multe ori teribile prin care acestea trec ar putea fi adeseori subiect de romane dar, de cele mai multe ori, suferințele lor rămân necunoscute și se consumă în intimitatea personală.
Un preot român a decis să scrie și să publice pe siteul ADRI – ASSOCIAZIONE o poezie dedicată îngrijitoarelor de bătrâni românce din Italia și din Europa, o poezie care poate impresiona pe cele care se chinuie zi de zi să-și câștige banii în acest domeniu.
Cu dedicația “Pentru toate româncele din Europa care îngrijesc familii sau bătrâni…” preotul Sorin Croitoru a scris poezia de mai jos, intitulată BADANTA și a publicat-o pe siteul mai sus citat.
|”M-am gândit la tine astăzi,
Sora mea întru Hristos,
Și aș vrea acum cu rimă
Să-ți trimit un gând frumos.
Stai închisă zi și noapte,
Crezi că Domnul te-a uitat,
Dar te rog ca gândul ăsta
Să-l alungi, că-i cu păcat!
Poți să fii încredințată:
Domnul n-a pierdut iubirea,
Dar a vrut sub astă cruce
Să-ți câștigi tu mântuirea.
Ești atentă cu bătrânii,
Ești supusă și umilă,
Chiar de-ți fac mereu capricii,
Tu îi îngrijești cu milă.
Uneori sunt plini de toane,
Alteori sunt chiar cuminți.
Tu îi îngrijești cu suflet,
Ca pe proprii tăi părinți!
Și deși o dată-‘n lună
Ți se dă un mic obol,
După două zilișoare
Portofelul iar ți-i gol!
Ești ca văduva aceea:
Ai doar doi bănuți, sau trei,
Însă numai Domnul știe
Câte guri hrănești cu ei..
Când te văd la Liturghie
Cu bănuț și lumânare,
Mi se-‘nlăcrimează ochii:
Știu că jertfa ta e mare!
Vrei s-ajuți pe toată lumea
Și slujești precum Hristos:
Toți așteaptă de la tine
Câte-un gest mărinimos!
Ești o mână de femeie,
Dar îi mulțumești pe toți.
Ți-ai crescut deja copiii,
Iar acum tu crești nepoți.
Când i-auzi la telefoane,
Nesfârșită-i bucuria:
„Ce să v-aducă mamaia
Când mai vine-‘n România”?
Nu știu ei că lemnu-‘n sobă
Și cărnița din tigaie
Sunt de multe ori plătite
Tot de.. scumpa lor mamaie..
Când te-apucă soro, dorul,
Arde inima în tine.
Zici că e de vină ceapa
Pentru lacrima ce-ți vine!
Uite-așa îți trece viața..
Zici mereu: „Mai stau PUȚIN,
Să termine facultatea
Ăla mic, și scap de chin”!
Spui așa.. când pierzi răbdarea,
Însă tu știi bine, soră,
Că atât cât ai putere,
Mai rămâi să joci în horă!
Te-‘ntărește Domnul nostru
Și apoi te iei cu treaba,
Te mai răcorește vântul
Când îți plimbi prin parcuri „baba”..
Te întrebi cu nostalgie:
„Oare când voi fi bătrână,
Mă vor însoți copiii
Și pe mine-‘n parc, de mână”?..
Asta ți-e povestea, soră..
O cunosc, căci sunt păstor
Și îmi cere Domnul nostru
Să știu viața oilor.
Asta-mi este poezia,
Sora mea întru Hristos.
Am făcut-o pentru tine,
Că ai sufletul frumos!”
Conform informațiilor de pe siteul oficial al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, la data de 1 ianuarie 2011, în zona de nord-vest a provinciei Mantova, s-a înfiinţat parohia cu hramul „Sf. Ioan Gură de Aur”. De la început, rolul acestei parohii a fost acela de a aduna “oile risipite” ale comunităţii româneşti, împrăştiate pe o zonă vastă ca suprafaţă, dar cu centre urbane mici.
Preotul însărcinat cu păstorirea acestei parohii este Părintele Sorin Croitoru, absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii Bucureşti și căsătorit, din anul 2006, cu Nadia Constantina.
